Despre cheltuielile limitate la 50% cu anumite mijloace de transport utilizate de firma
(valabil pana la 31-12-2015)
La incadrarea cheltuileilor cu mijloacele de transport conform art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul Fiscal este bine de avut in vedere ce se intampla cu partea nedeductibila, si asta pentru ca un eventual control al Fiscului s-ar putea solda cu recalcularea anumitor impozite si contributii.
O speta care consider ca poate genera situatia neplacuta amintita mai sus este aceea a vehiculelor utilizate in activitatile care nu se inscriu la randurile de exceptii, utilizate de catre salariatii si chiar administratorii/asociatii persoanelor juridice.
Am in vedere aici, pe de o parte art. 55 alin. (3) lit. a) din CF care prevede ca avantaje “utilizarea oricarui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, in scop personal (n.a. al salariatului), cu exceptia deplasarii pe distanta dus-intors de la domiciliu la locul de munca” (dar aceasta din urma prevedere, in opinia mea, se refera strict la vehiculele utilizate de salariatii ce se pot incadra in exceptiile limitative de la art. 21 alin. (4) lit. t)), iar pe de alta parte prevederile art. 67 alin. (1.1.1) care mentioneaza ca “regimul fiscal aplicabil veniturilor din dividende se aplica si pentru veniturile considerate dividende, reprezentand sume platite de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate in favoarea unui participant la persoana juridica, daca plata este facuta de catre persoana juridica in folosul personal al acestuia”.
Asadar, in ceea ce priveste vehiculele utilizate de salariati si care nu se incadreaza la deductibilitate integrala (fie pe seama exceptiilor, fie prin intocmirea foii de parcurs), persoana juridica are obligatia asimilarii jumatatii nedeductibile din cheltuiala cu vehiculele respective, precum si a celor adiacente utilizarii acestora, veniturilor din salarii. In consecinta, se impune aplicarea prevederilor referitoare la calculul impozitului pe salarii si a contributiilor aferente, similar oricarui venit de natura salariala.
In ceea ce priveste vehiculele si cheltuielile asociate acestora, pe care persoana juridica le pune la dispozitia administratorilor/asociatilor (care nu sunt si angajati cu contract individual de munca) consider ca, din punct de vedere fiscal, autoritatea de control este indreptatita sa impuna contribuabilului impozitarea jumatatii din cheltuiala nedeductibila cu impozitul pe dividende, chiar daca, unii vor aduce contraargumentul prevazut de art. 67 alin. (3 din) Legea societatilor comerciale 31/1990, potrivit caruia “Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii”.
Atentie si la prevederile art. 21 alin. (3) lit. n) din Codul Fiscal care reglementeaza deductibilitatea limitata a cheltuileilor de functionare, intretinere si reparatii, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu functii de conducere si de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit alin. (4) lit. t) (n.a. din aceeasi lege) la cel mult un singur autoturism aferent fiecarei persoane cu astfel de atributii”.
Consider ca acest paragraf din lege subliniaza in fapt, in vederea incadrarii la deductibilitate integrala a cheltuielilor respective, necesitatea intocmirii foii de parcurs inclusiv de catre persoanele cu functii de conducere sau administrare ale persoanei juridice in cauza.
Inchei prezentul articol indemnandu-va sa intocmiti “celebrele” deja foi de parcurs, indiferent de incadrarea pe care hotarati sa o faceti cheltuielilor integral deductibile cu vehiculele din firma dvs., avand in vedere prevederile pct. 45.1 alin. (7) din Normele de aplicare a Codului Fiscal care mentioneaza printre informatiile ce vor fi aduse in dovedirea utilizarii vehiculelor conform exceptiilor pentru care nu se aplica limitarea de 50%, si foaia de parcurs, lasand practic, la interpretarea inspectorului de la fisc, “soarta” respectivelor cheltuieli.